1 AN!

Pe 6 februarie 2020 am publicat primul text pe acest blog. Primul text în cronologie, pentru că în secțiuni au fost publicate încă din ianuarie. Anul trecut a început cu concretizeara acestei idei  care se învârtea în capul meu de atât de mult timp.

Când omenirea urma să fie lovită de pandemia care urma să ne schimbe existența atât individual cât și în mod colectiv, eu scriam. Nu știam nici ce, nici despre ce, dar scriam. Mă tot gândeam dacă să pun proiectul pe așteptare până trece pandemia. Pe atunci mă gândeam că în una- două luni o să fim foarte bine, nici nu îmi trecea prin cap atunci că vom avea un an întreg de temeri, griji, frici, speranță.

Nu știu dacă am făcut bine că nu am oprit proiectul, însă eu mă bucur că am continuat chiar și atunci când am avut multe momente în care nu am știut despre ce să scriu ca să nu scriu doar și  numai depresiv sau despre pandemie. Mi-am propus cu ambiție să public aproape zilnic chiar și atunci când am stat izolați și nu am interacționat cu nimeni. Universul s-a ambiționat să îmi dea pauze când nu voiam, iar eu m-am ambiționat să revin pe baricade.

Până acum am scris 281 de texte pe care le-am și publicat, dintre care am scris 49 de texte despre cărți, idei din cărți și recomandări de cărți. Am publicat 30 de recomandări de cărți pentru copiii de diferite vârste. Zece texte cu povești imaginate și gândite de mine au mai apărut pe blogul meu. Unele au rămas neterminate pentru că nu le-a mai venit timpul să mă ocup de ele. O fi mult, o fi puțin tot ce am scris într-un an de zile? Încă nu știu, dar știu că vor mai fi încă multe altele.

Într-o lume virtuală plină de idei și de bloguri și saturată de părerologi mi-am făcut și eu simțită prezența în același stil. După mine probabil vor mai apărea și alții care vor simți nevoia să își expună ideile în acest spațiu al tuturor. Lucru ce poate fi și bun și rău pentru că unele idei pot fi nocive și dăunătoare celor din jur și, fiind spuse cu convingere, pot influența oamenii în moduri negative. Viitorul ne va anunța când se vor modifica lucrurile în această direcție.

De un an de zile îmi dedic o parte din timp, multă parte din noapte, prea puțin din zi acestui proiect de suflet de la care nu am avut nicio așteptare în momentul în care mi-am achiziționat domeniul. Am lăsat încă un an să treacă de la achiziție și până la publicare, atât de tare îndoiala m-a făcut să mă răzgndesc. Într-un an atât de diferit de restul anilor, am scris mult despre mine, despre trecutul meu, despre gândurile mele și toate m-au ajutat mai mult pe mine și mai puțin pe cei care intră aici s- citească. Este cumva normal pentru că din dorința de a mă ajuta pe mine a apărut acest blog ochelarist.

Și ca în orice poveste nefinalizată: povestea continuă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *