Am citit: Îmi pare rău că am muncit – George Bonea

Îl urmăresc pe George Bonea de ceva vreme, citesc ce scrie pe georgeisme.ro, îi mai urmăresc și video-urile demotivaționale din când în când. A scris Îmi pare rău că am muncit și vă spun sincer că este o poveste apocaliptică ce se potrivește de minune în contextul actual.

În cartea lui Bonea un meteorit urmează să lovească Pământul și totul să dispară într-o zi bine cunoscută. Iar de aici fiecare trăiește cum consideră că este necesar ținând cont de ultimele luni pe Pământ. Spuneți că nu se potrivește vieții pe care o trăim. Nu ne lovește niciun meteorit, dar așa ne-a lovit o pandemie prin care mulți au trecut pe la un spital, alții au ajuns direct la morgă și nu au mai apucat să se bucure de viață. Pandemia asta a scurtat viața unor oameni care altfel aveau șanse să se mai bucure de ce au în jurul lor.

Este o carte foarte bună pentru introspecție. Ce ai face dacă ai ști că mai ai câteva luni de trăit? Cum le-ai petrece? Ce ai face? Te-ai împăca cu cei cu care te-ai certat? Ai relua legături de mult uitate? Ți-ai cere scuze celor cărora știi că le-ai greșit? Ai fi în depresie la gândul că vei muri? Da, asta este ceva greu de trecut prin filtrul meu personal. Eu abia acum recent mă împac cu moartea, cu ideea de moarte, nu pot filtra o astfel de informație obiectiv. Oare cineva poate fi obiectiv în fața morții? Moartea nu este doar despre mine, este și despre cei din jurul meu, despre copil. Este un prag psihologic pe care nu îl pot depăși.

Când mă obișnuiesc cu subiectul a la cum mi-am petrecut sfârșitul lumii mă debusolează și schimbă cursul cărții cu subiectul a la jocurile foamei. Stai, ce? În carte nu un meteorit lovește lumea ci lumea va fi nimicită de marile corporații care s-au coalizat în a salva resursele planetei astfel că fac o selecție de oameni care vor merita să trăiască și după data de 23 august. Da, acel 23 august care va schimba cursul lumii.

Cartea este înduioșătoare, este introspectivă. Este citibilă presărată cu umor negru. Dezbate metehnele societății, arată cu degetul spre superficialitate.

Mă repet, se potrivește perfect contextului pe care îl trăim. Nu știu câți au învățat ceva din toată perioada aceasta, cred că vom vedea exact când nu va mai fi pandemie și om da iar cu bâta în baltă.

Până atunci, citiți. Nu doare, ba este chiar plăcut. Și consum moderat, nu dați putere consumerismului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *