Turtă dulce. Răbdare. Entuziasm. Foarte mult entuziasm.

Mă presează copilul de multă vreme să facem turtă dulce. Mai ales că anul acesta avem și forme noi pentru decupat. Mai ales că anul acesta am făcut o excepție și am luat creioane pentru decorat. Ce să mai, entuziasmul era la cote ridicate.

Turta dulce nu a fost doar un moment în care facem ceva dulce de mâncare și gata. Vine la pachet cu o lecție de răbdare și pentru copil și pentru mine. Cu lecția toleranței la frustrare și pentru copil și pentru mine. Încercați să vedeți cum gestionați un entuziasm care clocotește ca oala sub presiune și care necesită direcționare ca să nu sară ca supapa oalei. Dar, totuși aici este frumusețea, faci ceva util care se vede și ceva util care se va vedea în timp. După cum ziceam, răbdare și pentru mine.

Nici nu spun care sunt decorate de copil și care sunt decorate de mine, las suspansul să plutească în aer 🙂

Rețeta o am de la Alina că am eu așa o reticență față de cocă, așa că dacă face altcineva și pare ușor, atunci mă bag și eu.

Am pus într-un bol 100 gr de unt topit, 200 gr miere peste care pun 1 ou, o linguriță de bicarbonat de sodiu și cate o linguriță de condimente: scorțișoară, ghimbir, nucșoară, cuișoare. Peste toate pun in ploaie aproximativ 320 gr făină. Făina o las la final pentru că eu pun făină în funcție de cum simt la mână coca. Dacă iese prea tare se sfarămă, dar dacă este mai moale se încheagă la frigider unde stă peste noapte in folie alimentară.

Eu am scos coca de dimineață și am lăsat-o să se încălzească pentru a putea fi modelată și am întins foaie și pentru mine și pentru copil după ce a realizat că e mai ușor să primească foaia gata întinsă. Avem forme de diverse mărimi și diverse modele și doar presăm, tăiem, punem în tavă și dăm la cuptor unde stau foarte puțin undeva la 8-10 minute. Apoi de la capăt.

Spor la copt.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *