Progresul și confortul ne transformă în leneși

Cel puțin în cazul meu. Și mi-am dat seama de lucrul acesta observându-mă pe mine. Tindem spre smart house. Bine, tindem este mult spus. Al meu partener este cel progresist, eu doar accept schimbările.  Ce rost are să mă pun contra dacă nu înțeleg. Accept acum și înțeleg mai târziu.

Ghivecele mele cu flori beneficiază de anul acesta de udare profesionistă. Nu le mai ud eu, le udă sistemul. Ele au apă, nu se mai pune problema că uit de ele, nici nu îmi mai bat capul și nici nu mai simt că am flori în casă.

Până acum trebuia să țin minte să le ud, plus că treceam pe la ele zilnic vara, iarna mai rar, dar le vedeam, le mângâiam, le îngrijeam. Vedeam când trebuie curățate. Când se usucă frunzele, când cad florile. Pe lângă florile acestea care beneficiază de udare inteligentă, au mai poposit câteva ghivece care nu sunt racordate la rețeaua irigatoare. Deh, ca-n viață, unii au, alții nu.

Au așteptat mai bine de o săptămână să primească apă de la mine. Chiar dacă mi-am amintit să le ud, nu am reușit să mă mobilizez știind că cele pe care trebuie eu să le ud sunt infinit mai puține decât cele care sunt udate în mod automat și inteligent (adică eu nu udam inteligent, abia acum beneficiază și ele de inteligență).

Lucru care pe de-o parte a venit cu un avantaj, am scăpat de o grijă, nu îmi mai bat capul să ud florile, dar pe de altă parte m-a transformat într-o leneșă. Nu că nu sufeream oricum de acest sindrom, al leneșului. Acum s-a accentuat. Nu am mai trecut pe la flori de cel puțin o lună. Unele aveau frunze uscate de multă vreme, altele aveau flori de care așteptau să fie curățate. Toate așteptau câte ceva. Altfel, nu ajungeau în stadiul acesta.  Abia astăzi am observat cât crescuseră unele dintre ele și abia astăzi am tăiat frunzele de la un crin, frunze pe care trebuia să le retez de mai bine de o lună.

Este bun progresul, este de vis tehnologia, dar până unde? Care este limita? Mă bucur că nu îmi mai cocoșez spatele ca să aspir prin casă și că nu mi se mai usucă mâinile spălând toată ziua la vase. Sunt încântată că nu îmi bat capul să pornesc sau să opresc instalațiile de prin brad și de pe la geamuri și de pe unde mai sunt ele, niște prize se ocupă de treaba aceasta, însă florile alea chiar mă deranjau așa tare? Poate ajung să fiu musafir în propria-mi casă și nu mai știu nici cum arată un fir de praf la culoare. Că până la urma de ce este casa inteligentă dacă eu nu devin stăpâna absolută a statului degeaba?  Aveți răbdare și o să vă mai spun din când în când ce nu mai fac.

woman sitting on the floor using a laptop
Photo by Vlada Karpovich on Pexels.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *