Eu cu cine votez?

Este cam târziu pentru această întrebare, știu. Poate mai corect ar fi să se întrebe fiecare ce a făcut? Cu cine a votat? Nu m-a interesat și acum vuiește presa și on-line-ul de fascism, anti-orice, incompetenți, corupți și restul. Și nu, nu este vorba chiar despre mine care la absolut fiecare alegere m-am întrebat cu cine să votez ca să fie bine, să nu fie pe principiul a furat dar a și făcut, să ajungă într-o poziție în care să își dorească să facă lucruri pentru noi, pentru oameni, pentru țară. Să nu considere că a fi votat este un cadou. Să considere că a fi votat este o împuternicire dată de către oameni și că are obligația să muncească pentru această dovadă de încredere. De atât de mulți ani se rotesc partidele între ele, cu oameni construiți pe aceleași principii, cu simpatii personificate. De atât de mulți ani se pun mai presus de lege și de oameni interese personale și orgolii. Cel mai mare rău pe care poporul îl poate face este să iasă în stradă să protesteze și să fie bătut și umilit. Oamenii pot schimba efectiv ceva în stradă doar dacă sunt interese la nivel politic. Altfel, câinii latră, ursul merge.

La alegerile prezidențiale am strigat toți în gura mare să votăm bărbat și nu femeie ca să iasă răul cel mai mic din două rele mari. Acum ne-am întors la acel rău de care am fugit și pe care am dorit să îl schimbăm. Nu degeaba avem noi atâtea vorbe de duh care se tot aplică în ultimii o sută de ani. Pentru că nu evoluăm. Ne întoarcem ca o victimă la agresor de fiecare dată pentru că este singura viață pe care o știm.

Chiar și cei care consideră că și-au depăsit condiția și au plecat prin țări străine să câștige mai mulți bani ajung să aibă păreri radicale și să funcționeze tot pe principiul ori cu mine, ori împotriva mea. Că doar de acolo au venit cele mai multe voturi pentru un partid care este nou doar în aparență.

Nu, nu fac dezbateri politice, nici nu arăt cu degetul că vai ce proști suntem și cum suntem în stare să ne dăm cu tifla în cap. Nu pot acuza oamenii care nu știu și nu cunosc când școala noastră stă pe loc de atâta timp. Când nu învățăm să gândim analitic, când nu știm să facem diferențe majore, când suntem obișnuiți cu bâta în moalele capului. Când avem oameni desculți și flămânzi. Nu poți arăta cu degetul oamenii care nu reușească să înțeleagă lucruri. Ori pe cei care fac politica la birtul din sat.

Nici nu știu dacă pot arăta cu degetul partidele și implicit oamenii politici care au învățat politică pe genunchi. Pentru care politologia este un domeniu SF. Pentru care diplomația politică este ceva care se servește cu garnitură la vreun dineu oficial. Nu i-am pus noi pe toți acolo, dar i-am acceptat pe toți pentru că nu avem putere, nu putem schimba lucruri și nu mai omorâm de mult șefi de stat.

Nici pe cei care nu ies să voteze nu îi pot arăta cu degetul pentru că unii s-au conformat și nu își mai doresc să spere că votul lor poate schimba ceva. Iar alții pur și simplu nu înțeleg sau nu știu că alegerile acestea care au trecut au fost extrem de importante. Că a fost important să punem să guverneze partide care pot da legi în favoarea țării, că nu vor ajunge peste patru ani să se certe pe pensii speciale în plină pandemie când șomajul este la fiecare agenție de șomaj așezat pe două rânduri. Că nu au reușit atâția politicieni să convingă poporul că nu președintele face și desface și că cei care guvernează și pe care îi punem acolo printr-un vot pot lucra pentru noi și în favoarea noastră. Am renunțat și eu să le mai spun bătrânilor din jurul meu să meargă la vot gândindu-se la noi și la viitor nepoților lor atunci când spuneau că au trăit destul și că pe ei nu îi mai interesează viitorul țării. I-am lăsat de ceva vreme să nu îi mai intereseze. Și nu știu dacă va veni vreodată ziua în care nu va mai fi nimeni interesat în țara aceasta sau câți dintre noi ne vom mai numi români.

woman in white t shirt holding brown wooden board
Photo by Lina Kivaka on Pexels.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *