ÎNCĂ UNA DE LA MINISTERUL EDUCAȚIEI

Nici nu știu dacă mai are rost să menționez și eu că lucrurile la noi în țară merg mai mult ca niciodată înapoi. Până și racul mai merge în față unul din cei trei pași pe care îi execută în deplasare. Nu este și cazul guvernării noastre. Și nu intru în detaliile în care oamenii plătesc cu viața din cauza unei conduceri defectuase. Că ne blocăm în hârțogăraie și nu mai ajungem la un transplant sau la o operație în altă țară unde avem șanse reale de a trăi. Nici că am ajuns să facem improvizații prin spitale ca să se asigure pacienților o minimă șansă la vindecare pentru că altfel cum să îți faci treaba când pe cei care fură cu două mâini nu îi interesează de soarta oamenilor. Las aceste detalii în seama celor care le-au tot dezbătut.

Dar, ca și când lucrurile nu ar fi și așa dificile pentru toată lumea, ne mai lovim și de incompetența ministerului învățământului care aberează de la guvernare la guvernare din ce în ce mai tare. Tare mi-aș dori ca textul de astăzi să ajungă la minister, la ministru și la consultanți, poate încep să vadă lucrurile și din perspectiva părinților și în avantajul elevilor și nu doar din dorința de a flutura programe pe la televizor și arătând performanțe doar la nivel teoretic.

Am primit recent de la grădiniță (să ne reamintim că al meu copil este la grădiniță într-un sistem de stat, sunt în măsură să vorbesc despre sistem din interiorul lui) un formular pe proprie răspundere unde conform legii ofer asigurări pe propria-mi semnătură că nu înregistrez și nu multiplic înregistrările video din timpul acțiunilor online. Să mă cramponez de cei doi termeni care se bat cap în cap? Că dacă nu am voie să înregistrez cum aș putea să multiplic ceva ce nu înregistrez? Ei, detalii.

Adică în sistemul online la grădiniță se întâmplă lucruri atât de interesante încât eu părintele îmi doresc să înregistrez. Sună aberant sau doar mie mi se pare?

Însă, când ministerul minunat s-a gândit și a plasat pe umerii mei această responsabilitate, nu s-a gândit și invers. Eu pun în fața laptopului propriu și personal un copil minor și preșcolar, cine îmi oferă mie garanția că nici de partea cealaltă nu se înregistrează? Că eu nu am primit niciun fel de declarație. Ministerul mă obligă pe mine să îmi asum responsabilitatea, nimeni nu obligă dascălii să nimic. Mergem pe încredere. Pe încredere nu pot merge și ei? Că și așa grădinița se ține de programă, să nu piardă nimic, trimit fișe în număr mare,iar eu sunt educatoare, trecem peste acest aspect. Pentru că eu nu sunt singura și ca mine sunt și învățători, profesori de diverse materii și toți sunt de fapt părinți fără calificare în aceste meserii și care au mari șanse în a-și strica relațiile cu ai lor copii din cauza presiunilor efectuate. Învață mamă că trebuie să ieși din pandemia asta sclipitor.

Despre caietele auxiliare aprobate de minister am scris deja. Și despre cât de abstracte par unele lucruri. Recent o prietenă mi-a arătat un desen din fișa copilului de școală. Nimic nou până aici. Doar că mama copilului a văzut desenul ca fiind un copil bolnav cu termometrul în gură, eu l-am văzut ca fiind clovn sau ceva circar in tot cazul, când el ce să vezi era elf. Un elf care nu semăna cu ce știam eu că ar fi un elf și pe care l-aș recunoaște și în filmele sf și foarte îndepărtate de realitate. Era atât de abstract încât avea o tichiuță cam ca frizura Micului Prinț de Antoine de Saint-Exupery, ușor pierdut în trepte pe o parte. Lucru care mă face să constat că am greșit în calitate de părinte. Trebuia să iau copilul încă de la țâță și să îi arât picturi abstracte ca să vadă și să recunoască la șase ani că e un elf. Și lăsând gluma mai spre final, desenul chiar era neclar, așa cum sunt și multe dintre fișele pe care le primește propriul copil de îmi scrântesc mintea să mă lămuresc.

Și de unde a plecat treaba asta cu declarația pe propria răspundere cum că nu se înregistrează proprietatea intelectuală a celui care predă? Păi după părerea mea, unii sau cineva stresat că îi ajung bâlbele sau abuzurile în online s-a gândit să facă valuri și să ceară sus și tare protecție. Că tare îmi e greu să cred că un profesor inovator și cu o viziune modernă care chiar a reușit să facă din orele online o întâlnire interactivă pe care elevii să o aștepte cu interes ar dori să țină pentru sine inovația. Nu genul acesta de profesori (sper că există așa ceva) fac valuri și se bat cu pumnul în piept pentru proprietate intelectuală, ci cei care se știu că sunt incompetenți și nu vor să vadă și alții treaba asta.

Vă las. Am de explicat unui copil de nici patru ani ce sunt mulțimile și diferența dintre linii verticale și linii orizontale.

mother helping her daughter use a laptop
Photo by August de Richelieu on Pexels.com

2 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *