Ne folosim de pandemie și ne facem că muncim.

Din păcate aceasta este părerea mea formată in urma interacțiunilor cu diverse instuții în ultima vreme. Că la stat au stat lucrurile mai mult invers decât normal de-a lungul anilor, este ceva de la sine înțeles. Acum când ar trebui să fie simplificate mă așteptam să mai dispară din greața funcționarilor publici. Ei, exagerez și eu ce să fac. Se pare că de când m-am apucat de scris povestioare, mi s-a cam urcat la cap.

Că toată lumea este stresată, poate temătoare, este lesne de înțeles. Că există haos și incertitudine, se văd cu ochiul liber aspectele acestea. Însă de aici la nesimțire, nepăsare și indolență, eu cred că este drum cam lung.

Am avut nevoie de o adeverință de la medicul de familie. Nu mă prezint ca needucata la ușă mai ales că este și pandemie, sun frumos la telefon că doar de aceea există recepție și medicul de familie la care sunt eu înscrisă are cabinetul într-o policlinică privată. Totul se tratează civilizat prin recepție. Suni, recepționera îți răspunde politicos, nu auzibil deranjată că ai îndrăznit să suni, te lămurește sau îți face legătura în cabinetul medicului pentru ce detalii sau nevoi ai tu ca om/pacient/înscris pe o listă/plătitor de taxe luate cu două mâini. Teoretic da, cam așa se întâmplă lucrurile, practic recepționerele nu răspund la telefon. Când nu era urgent și puteam să amân am sunat la intervale orare diferite timp de trei zile până a răspuns cineva. Ultima oară am sunat timp de trei ore foarte des, efectuând un număr mare de apeluri până am reușit să îmi rezolv situația doar telefonic. Pemntru că apoi a urmat partea practică. După un scurt ping-pong între asistentă și recepționeră cum că este responsabilitatea celuilalt când am cerut un al contact pentru a reuși să iau legătura mai ușor cu medicul/clinica, recepționera foarte deranjată de solicitarea mea mi-a oferit numărul pe care îl aveam deja, asigurându-mă că ea răspunde prompt de fiecare dată. Am lămurit-o că nu este așa, doar că în ziua respectivă răbdarea mea cu acest subiect se evaporase. Moment în care am primit un răspuns care m-a lăsat perplexă: dacă sunați vinerea vă răspund din prima, dar așa ați sunat lunea și este foarte aglomerat, așa că puteți suna și 1 oră și 3 și mai multe (am citat din memorie). Am rezolvat situația, am închis gura și am plecat după ce am obținut o adresă de e-mail unde am lăsat o sesizare la care nu a binevoit nimeni să răspundă.

După o vreme am avut treabă cu o instituție a statului din sectorul șase. Acum ar fi o bună perioadă în care ne frecăm mâinile și depunem totul on-line, fără vestitul dosar cu șine (legenda spune că statul lucrează la o variantă de dosar cu șine on-line), cu mai puține acte, însă nu suficient de puține. Insituția aceasta are pe site fix 4 numere de telefon unde ești îndrumat să suni pentru absolut orice fel de nelămuriri sau informații suplimentare. Ei, credeți că răspunde cineva la numerele alea? Da de unde. Unde mai pui că pentru printare cereri de-ale lor, nu sunt vizibile, trebuie căutate prin Sfântul Google ceva timp. Am mers la fața locului să mă lămuresc, că doar de aia sunt toate on-line acum. I-am spus doamnei că am nevoie de câteva informații cu care nu sunt lămurită și că am sunat la toate cele 4 numere de telefon de pe site, însă nu a răspuns nimeni. Răspunsul nu a întârziat să apară: dacă mai aveți nelămuriri trimiteți-ne un mail că suntem prea ocupate ca să răspundem la telefon. Am mulțumit, am închis gura și am plecat.

Instituțiile statului și răspunsul la telefon sunt două lucruri tare paralele. Nu se întâlnesc niciodată. Acum câțiva ani când am depus actele pentru alocație și indemnizația pentru creșterea copilului, nu au luat în calcul și contul iban, astfel că mă trezeam cu poștașul la ușă în data de primire bani. Credeți că a răspuns cineva la telefonul la care eu am sunat săptămâni întregi zi de zi? Nu, nici măcar o dată. Am trimis și mail la care nu am primit răspuns nic astăzi, însă lucrurile s-au reglat când a intrat și indemnizația în drepturi.

Faptul că știm toți cam cum stau lucrurile pe la stat, nu înseamnă că este și normal. Și deși prin tot online-ul cineva are cate o poveste despre acest aspect, este pe principiul câinii latră, ursul merge.

man wearing brown suit jacket mocking on white telephone
Photo by Moose Photos on Pexels.com

2 comments

  1. Sa suni la DSP 🤣 8 sau 10 numere au, toate ocupate 🤔. Când într-un final suna unu ( și suna, suna…) se închide 😵.

    1. Sunt convinsa ca nu au personal suficient pentru numarul de oameni care suna in perioada asta, sunt convinsa si ca au un flux mare de lucru, dar la fel sunt de convinsa ca nici nu vor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *