Am citit: Degete mici – Florian Filip

Evaluare: 2 din 5.

Nu îl știu pe Florian Filip ca scriitor, nici nu am mai citit altceva scris de el, deși se pare a fi un apreciat autor contemporan iar Degete mici este cartea sa de debut din 2005. Carte pentru care a primit și Premiul pentru debut al al Revistei România Literară și Premiul Uniunii Scriitorilor pentru cel mai bun debut în proză.

Cartea tratează o temă aparent banală într-un sat de munte pitoresc. Aspect care poate transforma cartea în una simplistă, însă nu se întâmplă lucrul acesta. Scriitura este una matură pentru un roman de debut. Nu se citește chiar pocnind din degete. Are fraze lungi ceea ce o face puțin greoaie în cursivitate.

Subiectul central al poveștii – spun central pentru că această carte duce cu sine o serie de povești încapsulate – este acela în care un copil descoperă o groapă comună plină cu oseminte. Lucrările arheologice se opresc, autoritățile se ocupă de situație, conflictul dintre autorități și arheologi ia naștere, viața în orașul de munte se animă. De aici încep poveștile să curgă. Istoria revine din cotloanele minții personajelor, comunismul și atrocitățile cu care a venit la pachet prinde viață prin cuvinte, amintirile aparent uitate își găsesc locul în prezent.

Când am avut impresia că istoria și trecutul au pus amprenta asupra cărții, am fost trasă spre partea mistică și religioasă a poveștii. Exact ca în viața de zi cu zi, avem istorie și credință, ambele duse la extrem și ambele credibile până la limita derizoriului.

Personal nu îmi plac finalurile deschise, eu am nevoie de certitudini, de viziunea autorului până la capăt. Pe de altă parte, o carte cu atât de multe subiecte încapsulate poate nici nu putea beneficia de un altfel de final. Autorul a mers prea departe în mistificare pentru a aduce totul într-un final care să lege toate subiectele într-un punct comun.

Nu este o carte dinamică, nici nu curge lin de la început până la sfârșit, înfrânează dinamica cititului, are multe personaje și multe subiecte care se împletesc. Prezentul este palpabil, trecutul revine în forță, misticul adie din toate părțile, orașul de munte se animă, personajele își fac loc rând pe rând în poveste. Cartea aceasta este o dovadă de răbdare și o experiență diferită în ale cititului.

Citiți. Nu doare, ba este chiar plăcut.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *