Sunt independentă, puternică și liberă.

Ăăă stai, cum? Cum vine treaba asta? De unde dorința asta a femeilor de a striga în gura mare că sunt așa sau pe dincolo? De la anii aceia mulți în care nu au avut drepturi? De la acea lungă perioadă din istorie în care femeile tânjeau după drept de vot și ca opinia lor să conteze? Venim cu o moștenire colectivă transgenerațională? Asta să fie oare? Sper să fie asta, că altfel a devenit obositor să tot aud acest slogan de sunt independentă, puternică și liberă. Adică singură. Pentru că nu-i așa, un partener cu care pleci la drum pentru tot restul vieții are menirea de a te trage în jos și de a te încuia în bucătărie, ori în dormitor, după caz. Există situațiile acestea și la noi în țară încă din plin din păcate, suntem foarte departe de emancipare și de respect reciproc în cuplu. Dar nu vorbesc astăzi despre acea categorie, ci despre categoria astălaltă care simte nevoia să urle că sunt independente. No, bine, fii. Cine nu te lasă?

Aștept și momentul în care bărbații puternici ies la rampă și urlă cât pot ei de tare că au drepturi și se simt lezați că nu le sunt recunoscute.

Da, trăiesc în aceeași lume, nu în alta paralelă. Știu și eu și am văzut și în familia mea de ani de zile cum că barbații sunt mai apreciați decât femeile în toate domeniile în care activează și unii și alții. Că altfel este privit un bărbat de afaceri versus o femeie de afaceri. Și în general bărbații sunt privilegiați ce să mai. Însă faptul că doar urlăm că vrem așteptând ca bărbații să se dea un pas în spate și să spună poftim, nu se va întâmpla.

Ce mă nedumerește de fapt, nu este nici măcar că de ani de zile treaba asta cu femeia puternică a devenit un fel de lătrat la lună, ci faptul că femeia aceasta independentă și puternică este asociată cu singurătatea. Dacă ești singură poți muta munții din loc, altfel familia te trage în jos și te leagă cu 7 lanțuri groase de casă. Copilul te încurcă. Soțul îți cere mâncare.

Eu nu am mutat munții din loc. Încă. Însă din toată existența mea, am evoluat ca om în feluri pe care nici măcar nu mi le imaginam înainte, de când mi-am găsit jumătatea și am evoluat fulminant de când ne-am născut copilul. Până la copil nimic pe lumea aceasta nu a avut puterea de a mă determina să îmi schimb radical concepțiile, modul de gândire, unghiul de abordare și implicit existența cu totul. Mare parte din ce sunt eu astăzi se datorează familiei. Site-ul acesta nu ar fi existat fără ajutorul familiei. Și nici fără ajutorul prietenilor apropiați care m-au încurajat și am mai zis eu pe aici că au văzut în mine lucruri pe care eu nu le-am văzut, însă de la proiect la realitate, tot familia a pus umărul.

Dacă te gândești doar la job, firmă, ascensiune pe plan profesional și ai nevoie de 36 de h din zi pentru muncă, atunci da, este posibil ca familia care cere și are nevoie de timp și de tine fizic și de prezența ta, să te încurce. Altfel, dacă te gândești la viața în sine, la bucurie, la plăcerea de a trăi, atunci a fi puternic, independent și liber nu înseamnă singur.

woman in black shirt holding red lipstick
Photo by cottonbro on Pexels.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *