Poveste: Amintiri nerezonabile

Când m-am trezit de dimineață aveam o durere îngrozitoare de cap. Aveam impresia că o să îmi explodeze in scurt timp ceva din interior spre exterior și o să împroaște toată camera cu materia mea cenușie. Orice încercare de a respira îmi aducea o nouă săgeată direct în moalele capului. În tot disconfortul acesta am încercat să îmi dau seama ce mi s-a întâmplat. Oare m-am îmbătat? Nu, sigur nu am băut nimic ieri. Prima și ultima oară când mă confruntasem cu o mahmureală groaznică de după beție fusese în urmă cu cinsprezece ani. Atunci mi-am dorit să mă îmbăt. Să mă îmbăt crunt să văd cum este. Și am văzut. Inclusiv stele verzi am văzut. Apoi am și simțit, nu doar că am văzut. Am simțit a doua zi o cruntă durere de cap. Și am simțit și cum este să te reîmbeți bând doar apă după o noapte întreagă în care stomacul a văzut orice combinație letală de alcool, mai puțin apă.

Însă aici era altceva. Asta nu este durere de cap de la beție. Nu sunt mahmură, nu se învârte casa cu mine, capul nu îmi este greu. Doar că am impresia că cineva îl taie pe lung cu o sabie neascuțită în timp ce l-a prins bine în menghină. Și ca și când nu ar fi fost suficient, din când în când mai înfige sabia aia fix în mijlocul creierului meu obosit. Cum este posibil să nu îmi amintesc ce s-a întâmplat ieri? Stau sprijinită într-o rână pe mijlocul patului pipăind cu o mână din când în când craniul. Verific să văd dacă sângerez pe undeva că la așa durere este mare minune că nu îmi curge sânge. Măcar din urechi și tot aș avea o explicație plauzibilă.

Trebuie să fac un efort și să rememorez seara de ieri. Ce am făcut? Cu cine am fost? Ce s-a întâmplat? Am un sentiment vag că s-a întâmplat ceva, dar nu știu de unde să îl apuc. Parcă m-am întâlnit cu cineva. Sau am stat doar în casă. Off ce mama mă-sii s-a întâmplat? Eu nu las niciodată frâiele din mâini. Bine, exceptând acum cinsprezece ani când am testat bețivăneala pe stomacul propriu. Dar, în rest, sunt tot timpul în control. Dacă aș avea un glob de cristal până acum ar fi scurtcircuitat de mult la cât l-aș fi folosit pentru a fi în control secundă de secundă. Unii ar spune că sunt puțin sărită de pe fix, dar eu cred că de fapt sunt invidioși. Cine nu și-ar dori să aibă toată viața planificată fără să se împiedice de obstacole sau cine știe ce surpize neplăcute? Nebun să fii să nu îți dorești așa ceva. Dar nu am glob de cristal și se pare că nu am nici memorie în ce privește seara de ieri. Trebuie să îmi iau informațiile de undeva. Caut în memoria telefonului să văd ultimele conversații de ieri. Ahhh simpla acțiune de a lăsa capul în jos se lasă cu un nou val de durere vecină cu leșinul. Ridic telefonul deasupra capului ca să nu mai fiu nevoită să îmi plec ochii. Nu văd ce scrie pe ecran, am vederea încețoșată. Disting un apel colorat cu roșu, ceea ce înseamnă că cineva m-a sunat și nu am răspuns. Nu văd cine, doar că este roșu. Alt val de întrebări. Cine m-a sunat? Nu am răspuns pentru că nu am auzit? Pentru că nu am vrut? Pentru că nu am putut? Dacă aș putea vedea la ce oră este apelul ratat…

Îmi apare în fața ochilor o amintire. Este o amintire reală sau creată de capul meu obosit? Am fost lovită în cap? Dacă n-aș avea ochii deja scoți din orbită de durere, acum ar fi ieșit din cauza acestei informații. Cine să vrea să mă lovească? Și de ce? Un val de vomă îmi cutremură trupul din vârful degetelor de la picioare și până la ultimul fir de păr.

Va continua….

A doua poveste Amintiri nerezonabile este aici

A treia poveste Amintiri nerezonbile este aici

woman in gray tank top showing distress
Photo by Andrea Piacquadio on Pexels.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *