Azi despre sfinți. Că tot este sărbătoare.

Deși numele sfântului de astăzi nu este foarte popular în forma lui tradițională, trăim totuși în țara micilor sfinți. Numai apostoli și sfinți ne înconjoară de peste tot dacă este să ne raportăm la prenumele copiilor. Când vor crește cei din generația aceasta de oameni mici, au toate șansele să reconstituie cina cea de taină. Trebuie doar să aibă unul destule cohones ca să îl numească Iisus. Cum te cheamă? Iisus Popescu. Sau poate el există deja?

 Acum 30 și de ani erau toți „tovarășe”. În capitalism am trecut la „domnul” și „doamna”. În era sfinților socialisto-corporatiști vom avea frate Luca, sfinția sa Ioan, sora Maria. Văleu ce de Maria vor fi. Oare Magdalena se va întoarce la orgini? Greu de spus. Sper să trăiesc suficient de mult să văd ce va veni dupa era micilor sfinți. Și mai aștept să văd și dacă fratele Matei sau apostolul Andrei vor fuma ceva sau se vor împiedica de niște cocos. Că până la urmă care-i rostul numelui de sfânt ca nume secundar? Te gandesti că iți protejează copilul, nu? Altfel de ce nu l-ai boteza Călin Cătălin? Sau Roxana Cezara. Sunt și din acestea, dar foarte rare. Numele de sfânt rar este nume principal sau singular. De regulă este al doilea nume. Ceva uitat într-un colț oricum și de care ne amintim doar când serbăm sfinții respectivi.

Să nu credeți că am ceva cu numele de sfânt. Din contră, chiar am suferit jumătate din existența mea că nu am și eu nume de sfânt. Ba ce să mai spun că ziua mea fiind vara și doar vara am mai suferit și că niciodată nu mă serbam și eu în timpul anului școlar ca ceilalți colegi ai mei. Nu-i nimic, mi-a ieșit aniversarea pe nas și pe ochi oricum ani mai târziu când am început să lucrez și am recuperat din plin toți anii de școală în care nu duceam și eu bomboane.

Acum că ne-am lămurit că nu am o problemă nici cu sfinții, nici cu cei care poartă numele sfinților, curiozitatea mea rămâne totuși: de ce? De ce îi pui copilului și nume de sfânt? Pentru că totuși mi se pare o modă a ultimilor ani. Și tare aș vrea să știu ce îi motivează pe părinți. Că poate totuși există o motivație. Sau doar pentru că este la modă unii n-au nicio motivare. Așa face toată lumea și merg cu turma.

Acum nici nu mai poți să le zici ceva. Cum ar fi să te cerți cu Ioana? Rezonanța numelui te oprește din a produce acest păcat capital. Ceea ce e bine dacă ne gândim puțin. În țara violențelor și agresivităților de tot felul, micii sfinți au șansa de a ne duce la un alt nivel, unul zen.

În altă ordine de idei gândiți-vă că dacă ați face mai mulți copii, să zicem 3-4 și le puneți câte două prenume, aveți șansa să acoperiți întregul calendar ortodox din doar câteva mișcări.

beautiful ethnic woman with translucent fabric
Photo by Cleyton Ewerton on Pexels.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *