Am citit: Amalia – Jurnalul unei iubiri – Liza Karan

Evaluare: 3 din 5.

Cred că am cartea aceasta în bibliotecă de mai bine de un an. O aveam pe lista cu cărți de cumpărat și am șters-o de pe listă când am primit-o cadou. Recunosc, mi-am dorit-o doar pentru titlu. Îmi place numele Amalia. Inițial l-am perceput ca fiind sensibil și gingaș, acum îl percep ca fiind puternic. Însă nu cartea a influențat la schimbarea percepției.

 Nu am căutat recenzii, nu știam nimic despre autoare. Nu am avut timp pentru ea până acum. Chiar mă gândeam ce poveste voi găsi din momentul în care voi deschide paginile. Am fost extrem de uimită să constat că acțiunea se petrece în București. M-am uitat de două ori, am crezut că este o greșeală. Mă așteptam la o carte tradusă, nu la una românească. Și cum citesc eu toate cărțile autorilor români cu o sprânceană ridicată gândindu-mă că nu va fi pe placul meu, m-am desumflat puțin la început de lecturare. Am început să o citesc fără tragere de inimă, dar mi-am revenit foarte repede când am realizat cât mă regăsesc în papucii personajului principal feminin. Dar doar la început, în anii adolscenței. Altfel nu am nicio treabă cu personajul principal.

Mi-au plăcut notele de umor, chiar dacă pe finalul cărții lucrurile devin foarte serioase. Este clar că va avea o continuare pentru că este deja intitulat volumul I, iar finalul se termină în coadă de pește. Aș vrea să aflu cum se derulează povestea, însă nu este o carte pe care să o aștept cu sufletul la gură. Este un gen romantic, acțiunea nu este punctul forte al cărții.

Ingredientele care transformă această carte în una bună se regăsesc în carte. Are iubire, are și o scenă pasională, are suferință, lacrimi, deznădejde, minciună, manipulare, relație toxică.

Succesiunea evenimentelor pentru mine a fost puțin obositoare, dar asta și pentru că nu este pentru mine neapărat stilul acesta romance ca fiind unul pe care îl prefer. Am apreciat totuși că povestea este realistă, nu sunt cai verzi pe pereti. Am apreciat și că povestea se desfășoară sub ochii cititorului pe mai mulți ani astfel încât vedem perspectiva asupra unei iubiri ce pare imposibilă de la început.

Îmi mai place și că oferă un punct de gândire, dacă ai ochi să te analizezi pe tine, de ce accepți o relație toxică ori o relație cu un bărbat deja aflat în altă relație, ori chiar căsătorit. Oricâte circumstanțe aș oferi personajelor în lumea imaginară, ori persoanelor din lumea reală, oricâte traume, dezamăgiri, frustrări ar exista, pentru mine relația cu o persoană căsătorită este un subiect tabuu. De neimaginat, de neînchipuit, de ne-nimic. Mai ales când afli că el minte, lași totul și dispari naibii din raza lui vizuală. Dacă chiar te iubește, sigur va face ceva cu relația existentă. I know, I been there.

Una peste alta dacă vă place genul romantic, dacă vă plac poveștile de iubire, dați o șansă cărții. Este ușor de citit, nu are cuvinte complicate, nici fraze îmbârligate, este o poveste fluidă, stârnește interesul. Și un aspect extrem de important, are un autoare româncă de care sper să mai auzim.

Citiți. Nu doare, ba este chiar plăcut.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *