Când ea și el s-au întâlnit…

…ea l-a crezut îngâmfat. El a pus distanță și n-a privit-o în ochi. Ea era obișnuită să primească atenție. Ea era definiția atenției. Ea era în centrul atenției. El a ignorat-o. Ea s-a simțit rănită și l-a judecat. El totuși a ajutat-o. Ea i-a mulțumit, dar nu era mulțumită. El era timid.

După un timp, într-o zi cu ger, când abur ieșea în atmosferă, ea a așteptat însuflețită pe o bancă. Cu zeci de gânduri rotindu-i-se-n minte ca fulgii de zăpadă între fire de păr, se ridică și vru să plece. S-a răzgândit, s-a întors, s-a așezat, s-a mai gândit puțin, a mai așteptat. Și iar s-a ridicat, dar totuși a așteptat. După două ore și mai bine încheiate, el a venit proaspăt, cald și zâmbitor. Zâmbetul lui i-a încălzit ei mâinile înghețate în gânduri și așteptare. El, prea timid ca să fie punctual?

Povestea continuă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *