Baba și molul

Abia intru pe ușa în mol Plaza și văd cum se repede spre mine o doamnă în vârstă cu privirea rătăcită. Mă gândesc, să vezi că nu și-a luat cine știe ce pastilă sau ceva și o apucă vreo criză. Nu apuc să îmi termin gândurile și văd că doamna părea totuși cu toate picioarele funcționale, însă ușor rătăcită.Norocoasă cum sunt, doamna mă ochește și vine țintă spre mine (cred că nici fața nu mă prea ajută, cine stie) ca și când am fi fost vechi cunoștințe și acum ne regăseam în mol. Vorbește și gesticulează în timp ce merge.Nu mai știu să ajung la parter, zice vizibil surescitată.

– Păi sunteți la parter, o lămuresc eu fericită că scap repede. Acolo este ieșirea, mai adaug în naivitatea mea.

– Nu mai știu să ajung la magazinul ăla, continuă doamna gesticulând din mâini haotic. Hait, mă gândesc, să vezi că nu e simplu. Cum fac eu pe detectivul și să aflu care-i magazinul…

– Care magazin? Mă aud întrebând în timp ce îmi trăgeam o palmă virtuală peste frunte când am realizat că am întrebat cu voce tare.

– Magazinul ăăăla. Și accentuează cu mâna ca italienii în timp ce se uita la mine cu o față pe care puteai citi: toți proștii mi-au ieșit în cale azi? Unul nu știe ce magazin îmi trebuie?

– Doamnă, sunt multe magazine aici (fac eu mâna roată), dacă nu știți ce căutați…

– Magazinul ăla, îmi taie ea vorba….Megaa Image, spune mândră ca și când ar fi deslușit în sfârșit șirul lui Fibonacci.

– Zâmbesc. Mega este un etaj mai jos. Îi arăt unde sunt scările și pe unde poate să coboare.

Norocoasă, am zis. Hai că a fost ușor.

Cei care mă cunosc, pot confirma că am un magnet pentru situații neprevăzute și pentru oameni confuzi și mai ales pentru persoanele trecute de un anumit număr de ani. Hai zi ușoară!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *