Tu șoferule,

De ce mă privești cu ură atunci când merg pe stradă lipită de mașinile parcate atunci când acestea ocupă tot trotuarul?

De ce mă privești cu ură când mergem amândoi pe trotuar în același timp în același sens sau din sensuri diferite și avem ocazia să ne privim în ochi? Eu în papucii mei și tu în mașina ta confortabilă. Pe trotuar.

De ce mă privești cu ură când eu am la semafor verde și tu verde intermitent și consideri că ai prioritate?

De ce mă privești cu ură când eu sunt pe trecerea de pieton și tu mă claxonezi sau treci milimetric prin spatele meu, sau prin fața mea?

Sau chiar cu viteza luminii ?

De ce mă privești cu ură când te rog să îți muți mașina care blochează complet accesul? Într-un loc în care tu nu ar trebui să fii.

De ce nu consideri că viața umană este mai importantă decât tabla pe care ai dat bani?

De ce te simți mai puternic și te distrează când mă stropești cu jeg din cap până-n picioare după orice ploaie? Când intri-n baltă mai ceva ca Ayrton Senna în derapaje pe pistă.

De ce furi secundele la semafor când eu sunt încă pe trecere? Nu este vina mea pentru blocajele din trafic astfel încât expresia orice secundă contează să capete sens.

Tu șoferule, împărțim aceeași stradă și același trotuar, lipsurile sunt așa cum le știm fiecare și sunt multe. Hai să facem cumva să lucrăm împreună. Tu să ai bun simț, iar eu să nu te încurc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *