Am cumpărat cartea aceasta la scurt timp după ce m-am întors din Italia anul trecut. Poate am vrut să prelungesc puțin ideea de vacanță sau poate doar fără să îmi dau seama speram la o altă vacanță. Am mai citit scrieri și descrieri despre Toscana, însă nu am ajuns acolo niciodată în toate peregrinările mele prin Italia.
Nu puteam trece nepăsătoare peste acest pasaj fără să-l las aici scris. Pentru mine a fost inspirațional că doar am mai zis că în ultima vreme parcă așa se leagă cărțile între ele. Ce citesc în plan secundar se armonizează cu ce citesc în plan principal. Mă dezvolt pe o parte și găsesc ideea în beletristică pe pagini care au menirea să mă destindă și nu să mă pună la treabă, însă se pare că nicio carte nu mai dorește să-mi lase creierul să lâncezească.
“Venirea mea aici, dio, sunt doisprezece ani de-atunci, mi-o amintesc la fel de bine ca și când ar fi fost ieri. Am coborât din mașină, mi-am ridicat privirea spre casa de piatră abandonată și am știut. Ce am știut? Asta este. Aici voi inventa viitorul.”
Destine în Toscana tratează unul dintre subiectele cu care nu mă împac eu foarte bine și anume finalul vieții: bătrânețea. Trei femei trecute de 60 de ani își reconsideră planurile și își reorganizează viața așteptând să vadă ce le oferă viitorul. Eu cunosc o mulțime de oameni aici în Romania care la 60 de ani s-au așezat pe un scăunel și au zis că sunt bătrâni, de acum murim. Dar n-au murit. Și doar au stat și au așteptat. Eu cu astfel de exemple am crescut, m-am format, am trăit. La 60 de ani ești bătrân, asta dacă nu îmbătrânești de pe la 40 de ani și aștepți să vezi ce îți rezervă viitorul. Care viitor? Surprinzătoare pentru mine această alternativă, de a trăi în loc de a lamentare și lâncezeală.
Trei femei care vizitau un azil încercând să se decidă dacă să se mute acolo sau nu, se hotărăsc să se mute în Italia pentru un nou început. Singure, văduve, cu copii departe, fiecare cu viața proprie, își acordă o nouă șansă. Ei da, sper să nu uit această carte și să îmi amintesc peste ani că viața se trăiește și la 60 de ani și la 70 de ani și cine știe chiar și la 80. Viața se termină ea când ajunge la final și nu când decizi tu să te așezi pe un scăunel și să aștepți.
Mă fascinează cărțile cu personaje multiple, mă fascinează măiestria scriitorilor de a contura personaje pe care să le văd. Am intrat în povestea aceasta cu totul, am fost acolo în Toscana cea atât de apreciată. M-am întors puțin și în perioada di Medici când citeam Agonie și extaz când a fost primul impuls de a merge în Toscana, de a vedea ce este atât de fascinant acolo. Acum am avut din nou acel impuls, mai că îmi venea să îmi fac bagajele. Noroc că mă vizita o conjunctivită care m-a trezit la realitate că altfel acum făceam plajă.
Frances Mayes a redat atmosfera din intimitatea italienilor într-o manieră caldă. A fost ca și când aș fi privit pe fereastră în sufrageria oamenilor fără să îi deranjez și fără să facă notă de prezența mea. A fost ca și când aș fi fost acolo la festinurile lor culinare și aș fi mirosit fiecare sticlă de vin desfăcută, m-am bucurat de fiecare melodie auzită și am zâmbit la fiecare cântec rostit. Este o carte care te învăluie în atmosfera de vacanță și este o carte care liniștește mintea cea mereu încordată. Puneți-o în bagaj când mergeți în vacanța de peste vară ca să vă asigurați că atmosfera va fi sută la sută una de recreere.
Aș bate din ușă în ușă cu cartea aceasta pe la toți bătrânii care-și lasă viața să fie roasă de lamentare și să vadă, să simtă că există viață după o viață trăită mai mult sau mai puțin satisfăcător. Că există iubire la orice vârstă, că există independență dacă îți dorești și că se poate învăța o limbă nouă, chiar dacă mai greu și când pensia îți vine lună de lună. De fapt orice înveți nou indiferent de vârstă mai resuscitează puțin creierul și nu te trezești senilizat de la o vârstă în sus.
Deși nu o știam pe Frances Mayes și este prima carte pe care o citesc din ce a scris, cu siguranță voi mai citi și alte și mă voi mai întoarce către autoarea care a integrat America în Italia printr-o carte poetică și liniștitoare.
