
Iubesc această carte din mai multe motive, însă din două mari și clare: are autor român; este publicată pentru prima dată în 1959 și este la fel de freș și de actuală și pentru anii în care ne situăm noi. Da, este vorba despre Cartea cu Apolodor de Gellu Naum. Se găsește în toate librărille on-line și în majoritatea magazinelor virtuale care se ocupă cu distribuirea de cărți, dar și în majoritatea librăriilor fizice.
Îmi este tare dragă și pentru că este o carte în versuri, ceea nu este foarte întâlnit când vorbim despre publicații destinate celor mici.

Cartea are mai multe capitole și prezintă călătoria lui Apolodor-pinguinul cântăreț, tenor chiar, care pleacă chinuit de dor fiind, din București cu destinația finală la rudele mult dorite din Labrador. Și cât l-au rugat colegii de la circ să rămână, și cât au apelat și la dirijor să încerce să îl convingă să nu plece și nimic. Apolodor trist, nefericit chiar, până pornește la drum. Ce drum, ce experiență, ce peripeții. Cum este el Apolodor și rătăcit și regăsit, și sclav și mare bogătan. Prin toate trece micul tenor ca să ajungă în Labrador (na că făcui și niște rime).

Fiind o carte care se întinde pe multe pagini și destul de complexă, este mai degrabă recomandată copiilor începând cam cu vârsta de cinci ani și care sunt deja obișnuiți să citească o carte în mai multe zile. Însă sunt copii obișnuiți cu lectura sau care au înclinație către acest aspect și acceptă lecturarea, însă este posibil să nu înțeleagă adevărata valoarea a acestei cărți, pentru că este totuși una complexă. Limită superioară de vârstă, nu are. Este ideală și la 60 de ani.
Și dovadă că astăzi v-am prezentat o carte populară, găsiți la o simplă căutare pe youtube capitole recitate de școlari și chiar capitole cântate de Ada Milea. Cu plăcere!
Citiți. Nu doare, ba este chiar plăcut.