1 AN!

Pe 6 februarie 2020 am publicat primul text pe acest blog. Primul text în cronologie, pentru că în secțiuni au fost publicate încă din ianuarie. Anul trecut a început cu concretizeara acestei idei  care se învârtea în capul meu de atât de mult timp.

Când omenirea urma să fie lovită de pandemia care urma să ne schimbe existența atât individual cât și în mod colectiv, eu scriam. Nu știam nici ce, nici despre ce, dar scriam. Mă tot gândeam dacă să pun proiectul pe așteptare până trece pandemia. Pe atunci mă gândeam că în una- două luni o să fim foarte bine, nici nu îmi trecea prin cap atunci că vom avea un an întreg de temeri, griji, frici, speranță.

Nu știu dacă am făcut bine că nu am oprit proiectul, însă eu mă bucur că am continuat chiar și atunci când am avut multe momente în care nu am știut despre ce să scriu ca să nu scriu doar și  numai depresiv sau despre pandemie. Mi-am propus cu ambiție să public aproape zilnic chiar și atunci când am stat izolați și nu am interacționat cu nimeni. Universul s-a ambiționat să îmi dea pauze când nu voiam, iar eu m-am ambiționat să revin pe baricade.

Până acum am scris 281 de texte pe care le-am și publicat, dintre care am scris 49 de texte despre cărți, idei din cărți și recomandări de cărți. Am publicat 30 de recomandări de cărți pentru copiii de diferite vârste. Zece texte cu povești imaginate și gândite de mine au mai apărut pe blogul meu. Unele au rămas neterminate pentru că nu le-a mai venit timpul să mă ocup de ele. O fi mult, o fi puțin tot ce am scris într-un an de zile? Încă nu știu, dar știu că vor mai fi încă multe altele.

Într-o lume virtuală plină de idei și de bloguri și saturată de părerologi mi-am făcut și eu simțită prezența în același stil. După mine probabil vor mai apărea și alții care vor simți nevoia să își expună ideile în acest spațiu al tuturor. Lucru ce poate fi și bun și rău pentru că unele idei pot fi nocive și dăunătoare celor din jur și, fiind spuse cu convingere, pot influența oamenii în moduri negative. Viitorul ne va anunța când se vor modifica lucrurile în această direcție.

De un an de zile îmi dedic o parte din timp, multă parte din noapte, prea puțin din zi acestui proiect de suflet de la care nu am avut nicio așteptare în momentul în care mi-am achiziționat domeniul. Am lăsat încă un an să treacă de la achiziție și până la publicare, atât de tare îndoiala m-a făcut să mă răzgndesc. Într-un an atât de diferit de restul anilor, am scris mult despre mine, despre trecutul meu, despre gândurile mele și toate m-au ajutat mai mult pe mine și mai puțin pe cei care intră aici s- citească. Este cumva normal pentru că din dorința de a mă ajuta pe mine a apărut acest blog ochelarist.

Și ca în orice poveste nefinalizată: povestea continuă!

Ce aș face dacă aș câștiga premiul cel mare la loto

Mi-au picat recent ochii pe o emisiune în care un agent imobiliar exclusivist (asta cred că era) ajuta îmbogățiții de jocuri de noroc să își găsească locuința mult visată și mult râvnită. Moment în care mi s-au învârtit rotițele în cap și a răsărit întrebarea: dar eu ce aș face dacă aș avea mulți, foarte mulți bani? Mă tot gândesc dacă aș juca eu unicul bilet din viața mea la loto și aș câștiga premiul cel mare, ceva care începe cu milion și se sfârșește cu lei. Ceva mult și greu de pronunțat pentru condiția mea modestă.

Să nu vă imaginați că nu m-am mai gândit la varianta aceasta până acum, doar că între timp mi s-au schimbat părerile și întrebarea mea legată de acest subiect este ce aș face astăzi pentru mine dacă aș avea foarte mulți bani.

Acum mulți ani când auzeam poveștile triste, tragice ale celor ce câștigaseră, după ce intraseră în posesia banilor și profund influențată de părerea celor din jurul meu, cum că de banii nemunciți se alege praful, îmi era și frică să cadă o asemenea pleașcă peste mine, să nu cumva să se aleagă praful și se mine. Astăzi nu mai gândesc treaba asta, nu degeaba (zic eu) am citit o tonă de maculatură, s-a mai prins și de mine una alta. Așa că astăzi să vină milioanele că nu mă mai sperie nimic.

Aș investi în afaceri? Da, dar nu în ideea mea că dacă aș avea idee de afacere mi-aș face și acum una. Nu am idee, nu am nici afacere, dar da aș investi. Însă în schimb are soțul câteva idei care necesită capital.

Mi-aș lua casă? Da, în Grecia. Să am foarte mulți bani și îmi iau casă în Grecia. Poate acolo să mă și retrag la bătrânețe să stau toată ziua să văd stânci și apă sau munți și apă oriunde m-aș uita. În tot cazul în Grecia e accesibil de ajuns și cu avionul și cu mașina. Bine, poate între timp vizitez cine știe ce prin Papua Noua Guinee și mă îndrăgostesc de locurile acelea încât să îmi doresc să mă stabilesc acolo. Orice este posibil, eu sunt destul de sucită. Momentan Grecia este în cărți.

Dar aș călători cu siguranță. Îmi place foarte mult să fiu turist, să vizitez, să mă plimb, să văd. Aș alege destinații pe care acum le consider exotice din cauza prețurilor pe care nu mi le permit și aș merge în vacanță fix atunci când tânjesc după una dar clar nu mă lasă bugetul. Adică iarna, când este frig și mocirlă la noi. Cam cum fac artiștii autohtoni care își fac bagajele prin lunile de iarnă și zboară prin insule îndepărtate în timp ce semnează scrisori deschise către guvern și cer ajutor financiar din bugetul public. Și în vacanțele acestea m-aș răsfăța nu doar în destinații la care mai visez uneori cu ochii deschiși, însă aș mai testa pe alocuri și cazări din acelea în care ți se afundă picioarele în covorul de la capătul patului. Bani să am că am eu idei pentru ei.

Aș dona? Da, categoric da. Acum câțiva ani verbul a dona nu era în vocabularul meu. Nu mi-a fost insuflat nici de acasă, nici de școală, nici de mediul în care am trăit. Mai târziu societatea (nu a noastră neapărat) mi-a arătat ce înseamnă a dona. Și da, dacă aș avea foarte mulți bani aș ajuta în jurul meu. Cunosc eu personal oameni care au nevoie de ajutor și cu siguranță de acolo aș începe.

Și nu în ultimul rând, poate cu asta aș începe, aș oferi familiei câte o sumă de bani care să le acopere ce necesități au în momentul respectiv. Acum, problema ar fi că eu am familie cam numeroasă, sper doar să nu mă chelească de averea aceea incomensurabilă care va veni grămadă în viața mea.

Iar la final vă las cele două povești ale câștigătorilor de jocuri de noroc pe care le-am văzut eu și care i-au propulsat în rțndul milionarilor cu euro în coadă.

Povestea 1: omul juca constant la loto cu numere și tot constant spunea că el va câștiga premiul cel mare până în ziua în care chiar a câștigat.

Povestea 2: câștigătorul, mă rog nu era câștigător chiar de la început, dar îi spune așa ca să îi dăm greutate, a fost delegat cu job-ul pentru o perioadă în LA. Într-o zi când a terminat lucrul mai devreme s-a gândit să intre în cazinou să joace ceva. A jucat la un aparat cu manete și a câștigat din prima în jur de 300 de dolari, a considerat că este suficient și a vrut să se retragă, doar că a apăsat greșit pe buton. În loc de exit a apăsat pe ‘pariază maximum’. Când a tras de manetă a câștigat premiul cel mare, oricare ar fi fost acela.

Hai că se poate. Așa și eu, chiar dacă nu am jucat niciodată la nimic, atunci când o voi face, voi câștiga premiul cel mare :).

excited african american male student celebrating successful results of exams
Photo by Ketut Subiyanto on Pexels.com