Bucătarul meu personal a trecut la un alt nivel

Am scris pe blog despre oameni pe care îi cunosc și care au și-au început afaceri sau au talente care le suplimentează veniturile. Am scris aici pe blog despre prietena mea care croșetează frumos. Am scris aici pe bșog despre prietena mea care este artist floral. Acum scriu despre sora mea care bucătărește.

Soră-mea, Mihaela, a început să gătească dacă îmi aduc eu bine aminte, cred că de pe la 7 ani. Pe vremea noastră era încurajată munca de orice fel, iar gătitul nu făcea excepție. Când aveam de ales ce treabă prin casă să facem, ea alegea mereu bucătăria și eu curățenia. Ani mai târziu se vede cine bucătărește și cine este obsedat de curățenie.

Acum a venit timpul să se îndrepte spre drumul care probabil îi era predestinat: gătitul!

Și-a deschis o pagină de Facebook unde postează poze cu preparatele pe care le gătește. Colaborează deja cu o firmă de catering pentru prăjituri de casă, iar de ani de zile de sărbătorile de iarnă gătește preparate tradiționale la cerere. O întreagă forfotă la ea în bucătărie.

Preparatele sunt de casă, au gust proaspăt, nu se simte gustul de artificial și nici de chimicale. Ceea ce pentru mine este exact ce trebuie pentru că din punctul meu de vedere așa ar trebui să fie toată mâncarea, cu un gust natural și nu spre plasticul spre care ne îndreptăm cu atâta viteză.

Nu încerc acum să vă conving să cumpărați ceva de la ea. Pur și simplu este un text în care mă laud cu sora mea care a decis și a reușit să iasă din propria-i bulă și să se îndrepte într-o direcție și spre ceva ce îi place. Îi apreciez curajul și determinarea. Mai ales că știu și cât este de dificil să schimbi paradigme, să ieși din papucii confortului, să te expui și să faci schimbări radicale.

Îmi place foarte mult la ea că este diferită de mine. Eu dacă mă uit la o rețetă și doar mi se pare că ar fi complicat de realizat, o fac uitată. Pe când ea se uită pe ingrediente și zice da, fac și eu. Așa a pus murături în stil grecesc doar pentru că i-am adus din Grecia un borcan mic cu murăturile lor care mie mi-au plăcut tare mult. Așa am mâncat papanași delicioși doar pentru că am cerut. Așa am reconstruit împreună (dar mai mult ea cu gătitul eu cu mâncatul) o masă grecească pentru că încă nu mă puteam desprinde de vacanță când am revenit în țară. Așa avem pentru clătite dulcețuri delicioase din nuci verzi ori din frăguțe de pe dealuri pe care nu ajunge orice picior de om. Așa multe altele. Las mai jos câteva poze, nu ca să vă curgă balele, ci ca să mă credeți pe cuvânt că eu sunt om serios aici.

Pricepere, iscusință și creativitate sub o singură emblemă: Flori Alese

Inițial titlul textului suna așa: Prietena mea încearcă să își țină afacerea în viață. Pentru că da, am spus bine în viață, pentru că atunci când pui pe picioare un business, unde tu conduci, tu decizi, tu execuți și tot tu te frămânți, practic pui viață acolo.

Aida mi-a fost colegă de serviciu și la un moment dat si-a schimbat total perspectiva și a început o afacere, mai exact o florărie în Bragadiru care funcționează sub umbrela unui nume frumos: Flori Alese.

Mi-a plăcut să cred că sunt creativă, îmi plăcea să văd cum din mâinile mele iese ceva.

Știu tot procesul emoțional prin care a trecut, toate frământările avute, toate grijile și toate barierele pe care și le-a ridicat din momentul în care s-a gândit să acționeze. Nu-i greu să pleci la drum nou, o spun și eu din experiența mea unde am schimbat macazul de câteva ori până în acest moment. Este nevoie de determinare, curaj, dorință și o doză de nebunie. Normal că îți trebuie nebunie ca să vrei să ai o afacere legală în România. Mai ales una pe care să o deschizi din buzunarul familiei și să te rogi la Providență ca să se alinieze planetele corect.

Am crescut, am ajuns adolescentă și la fel ca în multe cazuri , părinții m-au împins spre școală, ceea ce nu e rău, nu le reproșez, ci din contră , le mulțumesc. Își doreau să mă vadă la un birou, să lucrez ”curat”, cu acte. Eram ferm convinsă că și eu îmi doream același lucru, drept urmare am învățat și am absolvit 2 facultăți: Drept și Marketing. Au urmat niște ani în 2 corporații, printre ”acte”, dar nu era tocmai ceea ce eu vizualizasem despre munca la birou și despre colectiv.

Nu este ușor să ieși din starea de confort și din siguranța unui loc de muncă stabil. Chiar dacă urăști ceea ce faci și chiar dacă te stoarce picătură cu picătură. Chiar dacă tu știi că poți mai mult de atât, dar nu ai curaj și nici încredere și nici oameni dispuși să te asculte, să te vadă sau să te descopere. Însă atunci când dorința de a conta devine mai puternică decât raționamentul de zi cu zi, lucrurile se pun în mișcare.

În timpul concediilor pentru creșterea copiilor (că am fost harnică și au fost unul după celălalt) mi-am dat seama că nu îmi doresc deloc să stau închisă până la pensie într-un birou , că nu îmi doresc să primesc directive și nici nu îmi place. În tot acest timp am început să ma joc cu florile, îmi plăcea ceea ce ieșea din mâinile mele (deși dacă mă uit acum la poze râd singură) și dintr-o dată mi-am dat seama că îmi doresc ceva micuț, numai al meu, de care să mă ocup . A urmat o perioadă de cercetare și de documentare. Ușor, ușor comenzile au început să apară, la început pentru cunoștințe care au acceptat să le fac aranjamentele, după care mi-am dat seama că spațiul locativ este insuficient și nu este profesional. Astfel a apărut florăria în viața mea, exact ceea ce mi-am dorit: să creez și să fiu apreciată pentru ceea ce fac, (deși la început oamenii mă subestimau că doar așa e românul și eu eram ”florăreasă”, în timp au dispărut aceste stereotipuri), să am o mică afacere pe care să o cresc, să îmi placă ceea ce fac și să nu mă plictisesc.

Florăria Aidei este situată în Bragadiru pe strada Mărgelelor, Nr 14. Tot în Bragadiru și locuiește de ceva ani. Dacă muncea în București puteam spune că trăiește visul bucureșteanului, să lucreze în oraș și să locuiască la casă în afara lui, făcând 2 ore pe drum ca să ajungă acasă după program. Așa că atunci când ai job-ul la 2 minute de casă, nu știu ce vis mai trăiești, zău.

Atunci când ne-am mutat în Bragadiru, mi-am imaginat că ne vom muta într-un fel de comunitate, asa cum vedem în filmele americane. Nu este chiar ca la tv , dar este liniște, mult mai liniște decât în București, nu e nimic rău că Bucureștiul e aglomerat și dinamic, din contră, doar că eu, care vin din Sibiu, mă simt mult mai ”acasă” aici. La început majoritatea nu îmi dădea șanse de reușită cu o florărie deschisă în ”câmp”, unde nu este trafic, dar ușor, ușor oamenii au început să apeleze la serviciile noastre, să le placă, să revină iar noi am învățat ceea ce le place. 

Florăria este micuță, cochetă, vizibilă din stradă și ca orice florărie care se respectă este plină de flori.

Cred că oamenii vin la mine în primul rând pentru produs, creație și pentru raportul calitate – preț. Am încercat și încerc să aduc flori proaspete de care oamenii să se poată bucura acasă o perioadă îndelungată, fie că vorbim despre flori tăiate (buchete, aranjamente) cât și de plante și flori la ghiveci. Oamenii s-au convins în timp de acest lucru. Sunt multe de spus aici. Dar îmi place să cred că oamenii vin aici și pentru mine ca om, pentru informația oferită de mine, pentru modul în care le înțeleg dorințele și mă adaptez cerințelor și pentru timpul acordat fiecăruia, ca socializare, că doar suntem o comunitate.

Eu știu cum lucrează Aida, cum arată aranjamentele, am apelat de câteva ori la serviciile ei pentru diverse ocazii. Pe lângă buchete frumos aranjate și asortate am mai primit și o groază de sfaturi despre ce pot face pentru ca florile să reziste cât mai mult în vaza mea și să nu se ofilească în câteva ore. Ori asta este ceva ce nu am mai primit de la niciun alt artist floral până acum. Las mai jos câteva poze întru edificare, iar mai multe aranjamente se găsesc pe pagina de facebook a florăriei.

Arta de a te exprima prin croșetă.

Era o vreme când eu eram tânără și cu probleme existențiale total diferite de cele de astăzi. Și în vremea aceea îmi permiteam luxul de a-mi schimba geanta zilnic, asortând-o la ținută. Luxul nu se referă la valoarea genților pe care le purtam, ci la faptul că aveam timp, energie și chef de a schimba zilnic conținutul genții și de a-l transfera în altă geantă. Și știm cu toții ce înseamnă conținutul genții unei fete. Este ceva indiscutabil, clar. Astăzi nu mai am această energie, deși genți am și îmi mai și doresc și tare îmi mai plac. Ar fi fost frumos să fi fost atâta diversitate ca astăzi și acum 10-15 ani și să fi jonglat cu modele atât de frumoase. Tot pe vremea aceea îmi schimbam și oja aproape zilnic. Ce altceva să fi făcut doar?

Am inserat printre cuvinte imaginile cu aceste genți care arată pur și simplu minunat. Sunt atât de colorate încât îndulcesc situația aceasta incertă în care ne aflăm. Invită la visare și la purtare. Am mai prezentat aici articole croșetate de prietena mea Alina care este foarte pricepută și de-a lungul timpului a dat formă multor materiale colorate care acum înveselesc existența multor oameni, inclusiv pe a mea.

fluturele visător

Și tot în paginile acestui blog i-am apreciat răbdarea pe care reușește să o aibă pentru a finaliza produsele. Treabă care nu este de fiecare dată atât de ușoară pe cât de frumos arată. Că numai cine n-a ținut un ac și o ață în mână nu știe că uneori trebuie să o iei de la 0 de mai multe ori până să ajungi la 10. Și da, să combini culorile încât să arate frumos și să dai forma potrivită, este o artă. Sau poate talentul se moștenește, cine știe. Dar, eu știu sigur că și mama Alinei lucrează goblenuri cu modele foarte frumoase. Dar, astăzi nu este vorba despre mama, ci despre fiica.

bufnița furioasă

Și nu-i de ici de colo să fii femeie, mamă, soție, angajată și să te ții și de un hobby care ocupă mai mult timp și energie în momente în care nu știi că le mai ai. Și nu-i ușor nici să tragi de tine să termini geanta, să pui fermoarul când ție îți pică ochii de somn, dar ai promis că i-o dai omului la timp pentru aniversarea pentru care a cumpărat-o. Pentru că la timp și termen și limită, un lux de care ții cont.

preferata mea: vis exotic

Eu cunosc fiecare geantă în parte. Pe multe dintre ele din stare incipientă și în mai multe etape până la finalizare. Știu și când capsa nu se închide și trebuie alta cumpărată. Și când fermoarul nu se lasă aranjat. Sau când mânerul nu se potrivește pentru că probabil artistul nu a dormit suficient, dar sshh, nu spunem nimic. Nu te poți pune cu piticul artistului.

drumeție colorată

Alina lucrează modele de inspirație proprie, dar și la comandă pe modelul sau viziunea fiecăruia. Prețurile pleacă de la 100 lei în funcție de model, complexitate, dimensiune, cantitatea de material folosită. Cromatica este foarte bine aleasă, iar culorile relaxează ochiul obosit. Și binedispune. Pe mine mă binedispune doar uitându-mă. Toate gențile sunt foarte rezistente și încăpătoare, știm doar cât de important este acest aspect.

Mai jos las alte câteva modele și inspirația mea alături de ele. Dacă nu vă inspiră suficient încât să vă cumpărați ceva frumos, poate vă inspiră cât să vă relaxați puțin la final de săptămână.

PS: Una dintre gențile din imagini are prețul de 50 de lei. Vă spun care doar dacă sunteți interesați lăsând un comentariu la articol. Altfel spus comenzile se dau pe pagina de FB a Alinei unde găsiți poze cu mult mai multe articole pentru că astăzi a fost doar despre genți.